Blog

Pot exista despărțiri mature?

Despărțiri cu încheiere emoțională, fără divorțuri răsunătoare, fără lupte nesfârșite cu victime colaterale (de cele mai multe ori copiii), fără jocuri de putere, amenințări și vorbe care rănesc profund?
Motivele despărțirilor pot fi multiple și legitime: infidelitatea, distanțarea emoțională, diferențele mari de valori și obiective de viață, interferența familiei de origine, dependențele, violența, dificultățile legate de viața sexuală sau lipsa intimității.

Pentru unii, vestea despărțirii este un șoc care îi ia complet prin surprindere și după care nu își revin mult timp. Alții au simțit că se apropie momentul, iar unii se simt chiar eliberați, pentru că ei înșiși nu au avut curajul să ia această decizie. Indiferent de scenariu, pierderea, tristețea, regretul, durerea, poate chiar vinovăția și sentimentul eșecului personal însoțesc aproape întotdeauna acest proces.
Ar ajuta enorm dacă această etapă ar putea fi privită cu maturitate emoțională: când ambii parteneri s-ar asigura că au făcut tot ce era posibil, dacă ar exista un spațiu de reflecție și asumare, dacă ar fi creat un ritual de încheiere, care să elibereze resentimentele, speranțele că „poate se mai putea face ceva”, vinovăția și rușinea care adesea însoțesc astfel de decizii.
Acest ritual se poate desfășura la o cină de „bun rămas”, un cadru sigur, în care să existe loc pentru întrebări precum:
🔸 Lucrurile pe care le iau cu mine din ceea ce am trăit împreună;
🔸 Lucrurile pe care sper să le iei cu tine din ceea ce am împărtășit;
🔸 Ce îți doresc;
🔸 Unde cred că aș fi putut face mai bine.

De multe ori, focusul cade exclusiv pe perioada în care lucrurile nu au mai funcționat, iar mintea șterge cu buretele momentele în care am fost fericiți, am crescut, am fost susținuți și am creat amintiri frumoase împreună, ceea ce nu face dreptate relației din care ne dorim să ieșim cu grație.
Dacă tu ești cel sau cea care ia decizia despărțirii, este esențial să îți asumi responsabilitatea pentru schimbarea propriilor sentimente și să validezi emoțiile pe care le trezești în celălalt.
A comunica faptul că sentimentele tale s-au schimbat este ca și cum ai smulge un plasture: dureros la început, dar mult mai sănătos pe termen lung. Oferă claritate și încheiere.
„Pentru mine, această conversație este dificilă, pentru că nu vreau să te rănesc. În același timp, simt că relația noastră nu mai este una care să mă susțină sau să mă facă fericit(ă), iar despărțirea mi se pare cea mai onestă opțiune pentru amândoi, chiar dacă acum pare cea mai dureroasă.”
Este foarte probabil să ți se ceară explicații. Durerea nu poate fi evitată, dar poți alege să fii blând. Vorbește despre tine și despre cum te simți în relație, nu despre defectele celuilalt. Exprimă ce ai nevoie și ce contează pentru tine, folosind mesaje de tip „Eu”, fără acuzații. De exemplu, în loc de: „Ești posesiv/-ă.” poți spune: „Mă mă simt captiv în această relație.”
DESPĂRȚIRILE pot răni, dar pot fi și o formă de onestitate, responsabilitate și respect-față de sine și față de celălalt.

Etapele unei încheieri emoționale (closure) mature:

• Asumarea responsabilității schimbării propriilor sentimente-A recunoaște că sentimentele tale s-au schimbat și că decizia îți aparține. Fără a-l învinovăți pe celălalt și fără a căuta justificări externe.
• Claritatea deciziei- A recunoaște că sentimentele tale s-au schimbat și că decizia îți aparține. Fără a-l învinovăți pe celălalt și fără a căuta justificări externe.
• Folosirea blândeții- A spune adevărul fără brutalitate. Tonul contează la fel de mult ca mesajul. Blândețea nu diluează decizia, ci o face suportabilă.
• Validarea emoțiilor partenerului-recunoaște durerea, furia, tristețea sau confuzia celuilalt, fără a le corecta sau minimaliza. Emoțiile validate se pot așeza; cele negate/ignorate escaladează.
• Mesaje de tip „Eu”-A vorbi despre ce simți, ce ai nevoie și ce nu mai funcționează pentru tine, fără etichete, acuzații sau interpretări despre celălalt.
• Recunoașterea a ceea ce a fost bun-A onora momentele de conectare, creștere și sprijin, fără a șterge cu buretele întreaga istorie comună.
• Stabilirea limitelor post-despărțire-A clarifica ce urmează: spațiu, contact, aspecte logistice. Lipsa limitelor menține atașamentul dureros activ.
• Urările de bine și eliberarea-A-i dori celuilalt binele, fără vină și fără promisiuni implicite. Closure-ul înseamnă a lăsa relația să se încheie cu sens, nu cu resentiment.