Blog

Teama de fericire

Sunt fascinată de câte moduri găsim pentru a ne autosabota conștient sau fără măcar să realizăm că o facem. Unul dintre motive este acest FEAR OF HAPPINESS (teama de fericire), construct despre care se vorbește mult în literatură.

Creștem cu sintagme de tipul: ALL GOOD THINGS COME TO AN END ("toate lucrurile bune au un final"), "după râs vine plâns", "cum poți să te bucuri de ceva când e atâta sărăcie în lume?", astfel încât FERICIREA vine cu multă teamă (că se va întâmpla ceva rău in compensare sau că atragi energii negative/ invidie care îți vor face rău) și, uneori, cu vinovăție (ești un om rău, nepăsător sau egoist că ești în căutarea ei). Astfel, ajungi să apelezi la strategii cognitive care te ajută să diminuezi intensitatea și durata emoțiilor pozitive sau chiar să eviți evenimentele sau contextele care ți-ar putea aduce stări de fericire. Altfel spus, emoția nu e trăită pe deplin sau experimentată punct.

Ce vreau să subliniez cu asta? E doar in capul nostru și putem schimba oricând modul in care ne raportăm la FERICIRE. Ce aș pune în loc? Poate un simplu: GOOD THINGS CAN COME TO A HAPPY EVER AFTER (lucrurile bune pot continua până la adânci bătrâneți).

Fericirea nu trebuie umbrită de

• Teamă
• Vinovăție
• Evitare