Blog
Gânduri, idei, comentarii, resurseGhosting
🅶🅷🄾🆂🆃🅸🅽🅶-ul-un topic fierbinte în zilele noastre-este, de fapt, o altă formă de respingere și chiar abandon. El presupune suspendarea oricărei comunicări, fără nicio explicație în prealabil, fie că a fost vorba doar de o conversație de câteva zile/săptămâni, o singură întâlnire (cu sau fără relații intime) ori o relație de scurtă sau lungă durată (timpul e relativ, intensitatea emoțiilor dă greutate și profunzime dimensiunii temporale).

Motivele sunt diverse, de la lipsa abilităților în comunicare sinceră și deschisă, anxietate socială, frica de intimitate, evitarea unei despărțiri dureroase-falsa impresie a protejării sentimentelor celuilalt, vinovăție, lipsa asumării propriilor decizii, indiferență pentru ce simte celălalt și lista poate continua.
Oricare ar fi motivul din spate, fenomenul este o formă modernă a respingerii sociale și poate avea consecințe negative asupra sănătății mentale și stării de bine personale din cauza confuziei și lipsei unui feed-back real: activarea rănilor abandonului, respingerii și nedreptății, scăderea stimei de sine, neîncredere în viitoare relații, sentimente copleșitoare de singurătate, tristețe, auto-blamare etc. De cele mai multe ori și cel care inițiază GHOSTING-ul poate experimenta sentimente de neputință, vinovăție, imaturitate auto-percepută și o incapacitate de a evolua în relațiile viitoare.
Ca o concluzie, 𝗚𝗛𝗢𝗦𝗧𝗜𝗡𝗚-ul creează ambiguitate și incertitudine, care pot provoca o prelungire și intensificare a etapei jelirii post-despărțire, mult mai greu de digerat decât o discuție onestă, cu un minim de feedback. Singurele aspecte pozitive ale fenomenului ar putea fi invitația la introspecție și auto-evaluare, creștere personală pentru "victimă" și ușurare pentru inițiator.
În ceea ce mă privește, întotdeauna am încurajat sinceritatea și un minim de feedback direct-față în față sau indirect-printr-un mesaj/scrisoare (cu grijă și empatie, luând în calcul că mare parte din percepția noastră asupra celuilalt este una personală și subiectivă). Astfel, povestea are o finalitate, se poate integra mai ușor, iar ambele părți pot învața și îmbunătăți experiențele viitoare. We live, we learn! 🤷♀️