Blog

Autenticitatea în relații – între adevăr personal și conexiune

𝐁𝐫𝐞𝐧é 𝐁𝐫𝐨𝐰𝐧, profesoară, autoare și cercetătoare cunoscută pentru studiile sale despre emoții, definește 𝐀𝐔𝐓𝐄𝐍𝐓𝐈𝐂𝐈𝐓𝐀𝐓𝐄𝐀 ca fiind „o colecție de alegeri pe care le facem zi de zi - să fim prezenți și să ne arătăm așa cum suntem, cu sinceritate”. Ea subliniază că nu este un simplu act de a spune ce gândești, ci presupune curajul de a fi vulnerabil, de a rămâne fidel valorilor tale și de a acționa în acord cu ele, chiar și atunci când este inconfortabil sau riscant.

În relațiile de cuplu, a fi autentic nu înseamnă să fim „brutal de sinceri” sau să spunem tot ce ne trece prin minte, oricum și oricând. Este mai degrabă o practică conștientă, care ține cont de ceea ce spunem, cum o spunem și când alegem să o spunem. Un joc de cuvinte inspirat surprinde perfect această nuanță:
„𝐒𝐚𝐲 𝐰𝐡𝐚𝐭 𝐲𝐨𝐮 𝐦𝐞𝐚𝐧, 𝐦𝐞𝐚𝐧 𝐰𝐡𝐚𝐭 𝐲𝐨𝐮 𝐬𝐚𝐲, 𝐛𝐮𝐭 𝐝𝐨𝐧’𝐭 𝐬𝐚𝐲 𝐢𝐭 𝐦𝐞𝐚𝐧.”
(„Spune ce gândești, fii sincer cu ceea ce spui, dar nu fi răutăcios.”)

Această nevoie de exprimare autentică nu vine întâmplător. După cum afirmă 𝐆𝐚𝐛𝐨𝐫 𝐌𝐚𝐭é, în copilărie „schimbăm autenticitatea pentru apartenență” - adică ne modelăm comportamentul și exprimarea pentru a fi acceptați și iubiți. În timp, riscăm să pierdem contactul cu cine suntem cu adevărat. Iar la maturitate, după ani de introspecție și muncă emoțională, ajungem să ne dorim - poate pentru prima oară cu adevărat - să fim văzuți exact așa cum suntem.

ar chiar și atunci, există limite sănătoase-distanța la care pot să te iubesc și să mă iubesc, simultan, cum spunea 𝐁𝐫𝐞𝐧é 𝐁𝐫𝐨𝐰𝐧 - în felul în care ne exprimăm adevărul. ( Autenticitatea nu înseamnă „a spune tot”, ci a spune ceea ce contează, într-un mod care construiește, nu care distruge conexiunea. Acest lucru presupune să avem prezența de spirit de a face o pauză, de a reflecta și, dacă e nevoie, de a reveni asupra subiectului cu mai multă claritate și intenție spunând:
„Am nevoie de un moment să înțeleg ce se întâmplă în mine.”

Totodata, implică alegerea unui ton potrivit, a unui moment potrivit și, uneori, folosirea unei întrebări în locul unei acuzații. În loc de „Nu e normal să faci asta. Nu are niciun sens!”, putem alege să spunem: „E ceva ce a rămas cu mine din ce s-a întâmplat mai devreme și nu știu exact ce. Putem să ne uităm împreună la asta?”.

Aceasta este esența comunicării autentice și conștiente: ne clarificăm mai întâi pe noi înșine, apoi îl invităm celălalt, într-un spațiu de dialog în care vulnerabilitatea nu sperie, ci apropie, în care nu ne simțim în tabere diferite ci abordăm provocarea ca o echipă.

Autenticitatea- blândețea cu care alegi să te dezvălui partenerului

• Să fii sincer(ă) cu tine însuți/însăți – să recunoști ce simți, ce ai nevoie și ce contează pentru tine.
• Să îți exprimi gândurile și emoțiile fără a le ascunde, dar cu grijă față de cum le primește celălalt.
• Să alegi conștient momentul și tonul potrivit – autenticitatea nu înseamnă impulsivitate.
• Să creezi spațiu și pentru adevărul celuilalt – autenticitatea nu este un monolog, ci un dialog.
• Să cauți apropierea, nu să „ai dreptate” cu orice preț – scopul este conexiunea, nu confruntarea.
• Să îți respecți limitele și să le comunici clar (boundaries) – nu tot ce doare trebuie tolerat.