Blog

Optimismul exagerat

Multă vreme m-am mândrit cu 𝐎𝐏𝐓𝐈𝐌𝐈𝐒𝐌𝐔𝐋 meu 𝐄𝐗𝐀𝐆𝐄𝐑𝐀𝐓 (𝐎𝐕𝐄𝐑 𝐏𝐎𝐒𝐈𝐓𝐈𝐕𝐄𝐍𝐄𝐒𝐒*), o calitate care mi-a conturat o reziliență solidă și m-a împins să urmăresc obiective extrem de îndrăznețe, în toate etapele de dezvoltare de până acum. Atunci când îl folosesc ca resursă pentru creștere, ca un mijloc de acceptare și de creare de conexiuni autentice sau ca o intervenție de criză în momentele de stres intens, 𝐎𝐏𝐓𝐈𝐌𝐈𝐒𝐌𝐔𝐋 meu este un aliat de neprețuit.

Totuși, când acest 𝐎𝐏𝐓𝐈𝐌𝐈𝐒𝐌 devine un scut împotriva realității, o negare a experiențelor negative sau a situațiilor care nu se aliniază așteptărilor mele, mă împiedică din procesarea emoțiilor sau conștientizarea costurilor reale ale acestor experiențe. Acest lucru duce, în timp, la repetarea lor, cu lecții similare-încâ neasimilate pe deplin, dar cu costuri emoționale uriașe: stimă de sine scăzută, neputință, trădare de sine, vinovăție, suferință, convingeri limitative reconfirmate din nou și din nou de tipul: "Nu merit ceva mai bun" ," Iubirea trebuie să producă suferință ca să fie reală" sau " Evoluția nu are loc în lipsa durerii". Totodată, 𝐏𝐎𝐙𝐈𝐓𝐈𝐕𝐈𝐒𝐌𝐔𝐋 exagerat poate muta focusul automat pe soluții imediate, fără a înțelege cauzele reale ale problemei, ceea ce duce la o remediere rapidă, dar de scurtă durată.

În relații, concentrarea exclusivă pe părțile pozitive poate duce la idealizarea partenerului, fără un motiv real. Ne scapă semnalele de alarmă, nu știm să setăm limite sănătoase și, în loc să abordăm problemele, le ascundem sub preș pentru a menține un echilibru aparent confortabil. Aceste tendințe blochează creșterea relațională și duc la un declin iminent.

Poate că acest mecanism de apărare s-a născut într-o copilărie în care singurătatea devenea mai gestionabilă dacă era împachetată în "independență" și "autonomie" sau realitatea era greu de acceptat fără o reinterpretare în forma îndulcită (SUGARCOATED). Cu siguranță atunci ne-a fost de mare folos, când resursele noastre erau limitate și, clar, ne este extrem de util și în prezent, în anumite contexte de creștere personală și relațională. Cu toate acestea, pentru a rămâne cu adevărat valoros, 𝐎𝐏𝐓𝐈𝐌𝐈𝐒𝐌𝐔𝐋 trebuie echilibrat cu 𝐑𝐄𝐀𝐋𝐈𝐒𝐌 (REALITY CHECK) și 𝐀𝐔𝐓𝐎-𝐂𝐎𝐍Ș𝐓𝐈𝐄𝐍ȚĂ (SELF-AWARENESS). Numai astfel putem transforma o tendință exagerată într-un instrument util în evoluția noastră.

Impactul în relații

• Idealizarea partenerului, ignorând semnalele de alarmă
• Dificultate în stabilirea limitelor sănătoase
• Tendința de a evita conflictele, menținând un echilibru aparent, dar fragil